Avantajul cuantic (numit uneori supremație cuantică pentru cazuri extreme) se referă la un scenariu în care un computer cuantic realizează o sarcină mai rapid, mai precis sau mai eficient decât cel mai bun algoritm clasic cunoscut. Există două niveluri: (1) Supremația cuantică, demonstrând orice sarcină pe care hardware-ul clasic nu o poate simula fezabil (rezultatul Sycamore al Google din 2019). (2) Avantajul cuantic practic, depășind metodele clasice pe o problemă comercial utilă. Din 2026, supremația cuantică a fost demonstrată, dar avantajul cuantic practic pentru probleme relevante industrial nu a fost confirmat. Afirmațiile despre avantajul cuantic ar trebui să precizeze sarcina exactă, comparația clasică și dacă avantajul se menține pentru dimensiuni ale problemei care contează cu adevărat. Majoritatea rezultatelor din era NISQ arată computere cuantice care performează similar (dar nu mai bine) decât euristicile clasice pentru dimensiuni relevante ale problemelor.
Termeni asociați
NISQ
HardwareNoisy Intermediate-Scale Quantum: dispozitive cu 50-1000 de qubiți, fără corecție completă a erorilor.
Quantum Volume
MetricsBenchmark-ul cu un singur număr al IBM, care măsoară capacitatea generală a unui computer cuantic, ținând cont de qubiți, conectivitate și fidelitate.
VQE
AlgorithmsVariational Quantum Eigensolver: un algoritm hibrid cuantic-clasic pentru găsirea energiilor stării fundamentale.
QAOA
AlgorithmsQuantum Approximate Optimization Algorithm: un algoritm hibrid pentru probleme de optimizare combinatorică.
Supremație Cuantică
FundamentalsDemonstrarea faptului că un computer cuantic poate rezolva o sarcină specifică, adesea artificial construită, mai rapid decât orice computer sau algoritm clasic, indiferent dacă sarcina în sine este utilă.